Vasul

Aveam un vas de cristal frumos, Ce aducea iubirii prinos. Eu puneam în el vise de iubire, Tu puneai clipe de dezamăgire.

Prin vasul transparent priveam Și optimistă îmi spuneam, “Este adunată multă iubire, Se va dizolva orice dezamăgire.”

Pe măsură ce cu iubire se umplea, Vasul fermecat cu o lumină aparte strălucea, O energie diafană în jurul său răspândea, Când îl priveam, inima îmi surâdea.

Te-am așteptat vasul să ți-l dăruiesc, Taina lui să-ți împărtășesc, Sufletul să ți-l îmbogățesc, De rele, cu iubire să te lecuiesc.

Nu ai venit, dar cu un cuvânt plin de zgură, Ai produs în vasul fermecat o fisură. Vasul și-a pierdut imediat strălucirea, Iar din el se scurge picătură cu picătură, iubirea.

Gabriela Aronovici, 16 Septembrie 2020, București